Dan Negru a revenit cu un mesaj puternic după tragedia din Cenei, localitate pe care o cunoaște din copilărie, fiind, cum spune el, „comuna satului bunicilor” săi. Pornind de la cazul lui Mario, adolescentul ucis și îngropat de prieteni, prezentatorul își folosește vizibilitatea publică pentru a atrage atenția asupra unei alte drame, tăcute: starea bisericii din Bobda, un edificiu istoric aflat la câțiva pași de locul în care comunitatea trăiește, acum, durerea pierderii.
Apelul lui Dan Negru, pornind de la tragedia din Cenei
Realizatorul TV subliniază că în valul de echipe de filmare ajunse în zonă, ar merita ca obiectivele camerelor să se oprească și asupra monumentului din Bobda, cândva un simbol al locului, astăzi o clădire șubrezită de timp. Biserica are clopote aduse de la Viena și vitralii comandate la München, detalii care i-au dat odinioară strălucire, dar care nu o mai pot apăra de degradare. Potrivit lui Dan Negru, structura riscă să cedeze la prima furtună.
„Mă folosesc de faptul că toată presa e acum în Cenei, localitatea crimei copiilor, ca să-i trimit pe colegii mei jurnaliști și puțin mai încolo…la biserica din Bobda. Cenei e comuna satului bunicilor mei, știu bine locul! Clopote aduse de la Viena. Vitralii comandate la München. Azi, o ruină! Se prăbușește la prima furtună. La un pas distanță de drama din Cenei, moare în liniște un monument..”
Mesajul a fost distribuit pe rețelele sociale, cu tonul unui semnal de alarmă adresat atât autorităților, cât și presei care relatează despre cazul lui Mario. În viziunea prezentatorului, respectul pentru memorie și patrimoniu poate merge mână în mână cu relatarea responsabilă a unei anchete care a zguduit comunitatea.
Povestea bisericii din Bobda și ecoul unei istorii întunecate
În același mesaj, Dan Negru amintește și de legenda veche ce însoțește acest lăcaș: în jurul anului 1212, un grup de copii – cu vârste între 8 și 15 ani – ar fi pornit spre Ierusalim cu gândul de a elibera Țara Sfântă. Pe drum, numărul lor a crescut până la câteva mii, iar cronici târzii vorbesc despre abateri grave și episoade violente pe traseu, semn că idealul lor a fost rapid umbrit de realitățile unei Europe tulburate.
Drumul i-a purtat până la Marsilia, unde niște negustori s-au oferit să îi îmbarce. S-a dovedit însă că aceștia erau traficanți, iar visul de a ajunge la Ierusalim s-a frânt. Copiii n-au mai atins țărmul dorit, fiind duși către Africa de Nord, într-o finalitate crudă care contrastează puternic cu entuziasmul plecării lor.
Evocând aceste episoade, prezentatorul sugerează că patrimoniul—mai ales atunci când poartă atâta memorie—nu trebuie lăsat să se piardă în tăcere. Biserica din Bobda, cu istoria și detaliile ei artistice, este folosită de Dan Negru ca exemplu concret al felului în care un loc poate vorbi despre trecutul unei comunități, exact în momentele în care aceasta trece prin încercări.
Mario și cazul său rămân, astfel, în centrul atenției publice, dar apelul lui Dan Negru mută, pentru o clipă, reflectorul și asupra unui edificiu care se năruie, aproape nevăzut. În apropiere de Cenei, biserica ridicată cu clopote din Viena și vitralii de la München stă azi sub povara anilor—o prezență discretă, dar încă vie, în geografia afectivă a Banatului.
