Criză administrativă majoră: peste 500 de localități din România nu îndeplinesc criteriile legale

Raportul Curții de Conturi: peste jumătate dintre orașele României nu îndeplinesc criteriile legale de populație. Se impune o reformă administrativă profundă

Un raport recent al Curții de Conturi trage un semnal de alarmă privind structura și sustenabilitatea administrației locale din România. Potrivit documentului, 120 de orașe și 423 de comune nu respectă criteriile demografice minime prevăzute de lege, fiind considerate unități administrative „neviabile” din punct de vedere economic și funcțional.

Instituția recomandă o reorganizare teritorială – prin comasare sau reclasificare – care ar putea eficientiza cheltuielile publice și ar reduce dependența de bugetul central.

Peste jumătate dintre orașele din România sub pragul legal de 10.000 de locuitori

Datele din raportul aferent anului 2023 arată că 119 dintre cele 216 orașe nu ating pragul minim de 10.000 de locuitori. Practic, mai mult de 55% dintre orașele României nu îndeplinesc criteriul stabilit de lege pentru păstrarea statutului de oraș.

Situația este și mai gravă în mediul rural: aproximativ 432 de comune nu au populația necesară pentru a-și menține statutul actual.
Curtea de Conturi subliniază că aceste localități sunt „supradimensionate administrativ” în raport cu numărul real al locuitorilor, ceea ce conduce la ineficiență, costuri ridicate și risipă bugetară.

Bugete dependente de stat și venituri insuficiente

România are în prezent 2.860 de comune și 319 orașe, însă majoritatea trăiesc din transferuri guvernamentale.
Raportul arată că:

• 84% dintre comune își asigură mai mult de jumătate din venituri din fonduri alocate de la bugetul de stat;
• 26% dintre orașele mici se află în aceeași situație;
• Aproape jumătate dintre localități (1.581) au sub 3.000 de locuitori;
• 3 din 4 localități nu depășesc 5.000 de locuitori.

Această realitate ridică semne de întrebare asupra sustenabilității economice a comunităților locale și asupra capacității lor de a asigura servicii publice de calitate.

Dispersia geografică accentuează ineficiența

Un alt punct critic din raport privește dispersia satelor aparținătoare.
În 974 de comune, distanța medie dintre satele componente și satul-reședință depășește 5 kilometri, iar în unele cazuri ajunge la peste 20 km.
Această fragmentare teritorială îngreunează:

• livrarea serviciilor publice (educație, sănătate, utilități);
• transportul local;
• gestionarea situațiilor de urgență.

Prin urmare, Curtea de Conturi consideră că reorganizarea administrativă este o soluție logică și necesară pentru a reduce costurile și a îmbunătăți calitatea actului administrativ.

Reforma administrativă – o discuție veche, mereu amânată

Ideea reducerii numărului de localități nu este nouă.
De-a lungul ultimului deceniu, mai mulți lideri politici au vorbit despre necesitatea unei reforme administrative profunde, însă niciun guvern nu a trecut la implementare concretă.

Printre cei care au susținut public o astfel de reformă se numără:

• Ilie Bolojan, actual prim-ministru, care a vorbit constant despre „necesitatea comasării administrative și profesionalizarea aparatului local”;
• Nicolae Ciucă și Florin Cîțu, care au menționat reorganizarea teritorială în programele lor de guvernare;
• Liviu Dragnea, fost lider PSD, care a susținut o inițiativă similară, rămasă însă la stadiul de propunere.

În prezent, niciun proiect legislativ concret nu se află în dezbatere parlamentară, iar tema rămâne una sensibilă din punct de vedere politic, întrucât implică desființarea sau comasarea a sute de primării și consilii locale.

Concluzie – România are nevoie de o nouă arhitectură administrativă

Raportul Curții de Conturi aduce dovezi clare că sistemul actual este ineficient și nesustenabil.
Cu sute de localități fără resurse proprii și cu o structură teritorială fragmentată, România riscă să blocheze dezvoltarea locală și să perpetueze dependența de fondurile centrale.

Specialiștii în administrație publică susțin că o reformă teritorială bazată pe criterii economice și demografice ar putea aduce:

• o reducere semnificativă a cheltuielilor bugetare,
• creșterea eficienței serviciilor publice,
• și stimularea investițiilor locale.

Cu toate acestea, o astfel de reformă necesită voință politică și consens național – condiții care, până acum, au lipsit.